Femeia e singurul lucru bun si stabil din Romania, de la inceputul istoriei si pana astazi. Restul - doar povesti, oportunitati, razboaie, integrari, dezintegrari, multa tradare. Adica lucruri de baieti.peter.imre@zf.ro
Asa ca spun sus si tare: daca Romania are ceva bun, fara doar si poate e vorba de femei. Parca suntem doua neamuri diferite: romanca e frumoasa, rabdatoare, luptatoare si rafinata (nu si-a pierdut eleganta nici carand trei sacose si doi copii in brate zi de zi). Nimeni nu povesteste despre femeia romana, singura care a tinut natia timp de 2.000 de ani. Cat despre barbati, sa fim seriosi - Mihai Viteazul, Stefan cel Mare & Co au fost niste aventurieri, ca si "rulerii" din ziua de azi, care isi aroga niste calitati pe care bineinteles ca nu le au. Precursorii lor mergeau pe la Poarta sa se predea, iar ei merg la Bruxelles, tot ca sa se predea. Dar femeia tine cetatea si nu se preda.
A trebuit sa vina romanii, fanariotii si cati alti venetici ca sa descopere ce minunate sunt romancele. Ca noi nu ne dadeam seama ce avem acasa. Si nici acum nu suntem mai breji - trebuie sa vina investitorii italieni ca sa le scoata la lumina. Ca doar n-o sa o faca baietii astia care merg pe stadioane sau politicienii. Nu exista nici o diferenta intre cei care fluiera de la inaltimea tribunei oficiale si ceilalti care huiduie de pe bancile Parlamentului.
Pe cand femeia sustine tara asta inca de pe vremea lui Burebista - fie ca e Dana care e managerita sau Gabriela bancherita. Fiecare are locul ei intr-o societate unde, intr-adevar, reprezinta singurele valori. Si bineinteles ca marlanul de barbat roman inca n-a facut nimic pentru ele - se descurca singure.
Totusi, macar un barbat din Romania a facut ceva pentru femei - si asa a aparut Dada, bistroul. Cand am intrat aici am vazut in sfarsit, ceva nou. Ideea, pe cat e de simpla, pe atat e de ingenioasa. Incerc sa explic: Dada nu e nici restaurant, nici magazin. E, daca vreti, ca budoarul unei femei: intr-un colt sunt rafturi si umerase pline cu haine, esarfe, incaltari si posete, o explozie de voaluri, satenuri si matasuri, care mai de care mai colorate si mai fine. Iar langa haine si televizorul care arata doar emisiuni de moda se afla minirestaurantul. Fetele de masa din damasc alb si fin au colturile legate cu niste funde lungi, negre de matase, atat de fine incat nu trebuie sa ai o imaginatie nici prea bogata nici prea perversa ca sa te gandesti ca fata de masa simbolizeaza lenjeria spumoasa ca laptele a unei doamne bine, iar panglicile negre sunt dresuri bine intinse pe picioarele lungi.
Si pe masa asta alb cu negru au aparut antreurile - bruschetele erau ca niste pete de sange pe fondul imaculat al fetei de masa. Paine proaspata, prajita cat sa fie putin crocanta, acoperita cu un strat de rosii proaspete si dulci, maruntite si asezonate cu busuioc si usturoi. O minunatie de care nu ma mai saturam. Va avertizez ca aici se foloseste o adiere ceva mai consistenta de usturoi, pentru ca locul e frecventat doar de cei care se iubesc atat de mult incat e imposibil ca niste usturoi sau ceapa sa stea in calea fericirii lor.
Carpaccio de mar cu branza de capra si seminte a fost o premiera pentru mine, dar, in loc sa iau o piatra in gura, am mai luat o inghititura din antreul asta ca sa ma dumiresc de ce imi place asa mult. Merele parfumate si dulci fac o combinatie improbabila, dar foarte reusita cu branza sarata si cremoasa, iar semintele de floarea-soarelui sunt bomboana de pe tort, ca sa zic asa. Deasupra se toarna un sos acrisor, ca un fel de granita intre gusturile de dulce si sarat pe care bucatarul a reusit sa le impace in farfurie. O fi fusion, o fi "pe trend" - de fapt nici nu conteaza. E un loc creat pentru a onora femeia si pentru a umili barbatul care nu stie sa o aprecieze. Oameni buni, intelegeti: pentru binele vostru, dati mai multa putere femeilor. Sau macar nu le puneti bete in roate.
Tartarul de somon e amestecat cu firicele de menta, busuioc si cu ulei de masline, iar boabele de piper rosu stau cu eleganta deasupra compozitiei si se uita vesele la noi. Asa ceva poate sa faca numai o femeie fericita. Tartarul e asa de bun incat desi cosuletul cu paine prajita o sa vi se para imens la inceput, veti fi surprinsi cat de repede o sa dispara.
In lumina acestei noi descoperiri, retrag toate cuvintele pe care le-am scris saptamana trecuta despre valori sau mai bine zis lipsa lor. Un astfel de templu al bunului-gust spala pacatele tuturor nonvalorilor de care m-am lovit pana acum. Deci se poate! Exista! Am vazut eu cu ochii mei. Am atins, am mirosit, am mancat. In mod clar bistroul Dada e un loc unde femeile trebuie sa vina si sa petreaca ceva timp, ca sa-si dea seama ca viata le apreciaza mai mult decat barbatii romani. Totul e in armonie: muzica braziliana, chelnerii eleganti imbracati in negru, care contrasteaza placut cu exploziile de culoare imprastiate prin tot localul. Or fi ei sclavii moderni ai Cleopatrei? E un amestec de dadaism, minimalism si Art Nouveau in care mancarea face parte din compozitie. Mi-a placut foarte mult si coltul de sticla, unde, prin ferestrele imense se vede, ca dintr-o loja de prim rang, spectacolul strazii, cu toata forfota, unde sigur o groaza de barbati alearga dupa inegalabilele femei romance.
Revenind la femei, maestrul spune ca cel care nu reuseste sa inteleaga micile scapari ale femeii nu are dreptul sa se bucure de sublimele ei virtuti. Iar eu spun mai departe - barbatul care nu si-a delectat femeia cu delicatesele de la Dada (si prin asta ma refer si la haine, si la mancare) nu merita sa se bucure de ea.
Parca si vad cum, intre antreul kandinskian si apogeul culinar, ea, femeia, isi alege din rafturi o bluzita de satin. Cat de incantator poate fi pentru un barbat sa-si vada femeia impodobindu-se. Deoarece, contrar credintelor populare, nu sa dezbraci o femeie e greu. Ci sa o imbraci in asa fel incat sa ti-o doresti dezbracata. Si ce satisfactie mai mare poti sa ai decat sa iei masa intr-un cadru elegant si rafinat, vazandu-ti femeia in acelasi timp implinita si bucuroasa? Sa nu fiu gresit inteles: Dada nu e un loc doar pentru femei. Dimpotriva - e pentru acei masculi ignoranti care cred ca daca au pus niste bani in cont au dat tot ce s-a putut femeilor. Mare greseala! Daca intr-adevar vrei sa dai lovitura, daca vrei ca ea sa se indragosteasca de tine, ofera-i o seara la Dada.
N-am avut timp sa ma cuprinda nerabdarea pana la felul principal din doua motive: in primul rand, chelnerii s-au miscat atat de repede de parca eram in Matrix. Iar in al doilea rand, nu m-as mai fi saturat sa admir condurii argintii in care orice Cenusareasa devine printesa, cizmulitele din piele intoarsa care pun in valoare piciorul unei femei si bluzele de voal. Nu trebuie sa fii mare savant ca sa-ti dai seama ca asta e locul perfect pentru femei. Parca le si vad, dragele de ele: intra sa cumpere o fusta sau un pantalon si, pe urma, incantate ca nu s-au mai ingrasat nici un gram isi permit sa se aseze la o masa si sa sarbatoreasca realizarea cu o salata si o prajitura.
Stiti de ce au nevoie femeile? De la nastere pana la 18 ani de parinti buni. De la 18 la 35 de un look inspirat. De la 35 la 55 de o personalitate foarte buna. Si de la 55 de mult cash. Eu as spune ca, in tot acst timp, au nevoie si de un Dada. Cred ca patronii s-au inspirat din Paradisul femeilor, vazut atat de clar de Zola acum vreun secol: nici o femeie nu poate rezista tentatiei supreme - soiuri peste soiuri de haine si alaturi o masuta unde sa le astepte o cafea si ceva bun de mancare. Pe langa poezia locului, mi-a placut si indrazneala proprietarilor, carora clar nu le e teama ca hainele or sa prinda un iz persistent de mancare.
Au venit si pastele cu ciuperci: fluturasii fierti doar o tara, sunt cufundati intr-un sos alb si foarte consistent, iar cele patru feluri de ciupercute fac povestea aproape ireala. Nici nu mai stiam de ce sa ma bucur mai intai: de gustul farfallelor, de muzica, de creatiile vestimentare expuse, de eleganta care iti arata ca viata e frumoasa?
Nu ratati iepurele, care e o specialitate a bucatarului si atat de fraged incat ori era minor, ori a fost foarte bine marinat. Iar dorada fripta se uita cu ochii sticlosi catre haine si era clar ca suferea ca nu e femeie ca sa se poata dezbraca si imbraca si ea cu tot felul de toalete. Unde mai pui ca iscusitul chelner o dezbracase imediat de piele. Un alt punct tare sunt legumele la gratar, stropite cu ulei aromat de masline, zemoase si care isi pastreaza toata savoarea.
Pana la desert m-am mai uitat in jur, pentru ca locul e atat de bogat si divers incat cred ca nu-si dezvaluie tainele decat dupa mai multe vizite. Barul bicolor - in rosu si alb, si-a gasit locul chiar in mijloc, pentru ca e clar ca decoratorul nu s-a sfiit sa arunce pete de culoare peste tot - scaunele rosii ca focul, barul in aceeasi nuanta si sticlele cu licori de toate culorile se asorteaza cu tot ce le inconjoara: mese mici si negre, scaune de plastic transparent, flori naturale roz si rosii, o canapea acoperita cu un material verde ca smaraldul. Cred ca e cel mai colorat restaurant in care am fost vreodata, dar orgia asta de culori, departe de a fi deranjanta sau naucitoare, m-a binedispus pentru tot restul serii. Oamenii astia au tone de bun-gust si nu se tem sa isi asume riscuri colorate.
Si cu toate astea, ramane un loc prin excelenta romantic - sunt cateva masute intime si in spate, unde poti sa o aduci, sa o tii de mana, sa ii soptesti nimicuri si sa iti dai seama ca ea e. Dar gandeste-te bine inainte sa-i spui ca ea e. Dupa ce i-ai spus, peste o luna, cand e gata sa-si cumpere rochia de mireasa, nu intra in panica si fii barbat mai departe. Sau mai vino o data la Dada cu ea. Asa cum spune maestrul, si cata dreptate are, si eu am gresit evaluand-o pe Eva la inceput, dar acum stiu ca este mult mai bine sa traiesti in afara Gradinii cu Ea, decat in Gradina fara Ea.
Si reveniti la Dada macar pentru desert, pentru ca sigur nu ati mai mancat niciodata casata, asa cum o fac aici. Blatul pufos de pandispan, ornat cu picouri de cacao, inconjoara o umplutura de vis: pepite mari de ciocolata pura, nuci, stafide, fructe confiate, coaja de portocala si o crema delicioasa. Nu spuneti nu nici la prajitura sarpe fara sarpe pe care va las sa o descoperiti singuri.
In incheiere mai spun doar atat: daca vreti sa cuceriti o femeie sau sa ii oferiti o seara perfecta, mergeti la Dada. Si ce poate fi mai implinitor decat dorinta unui barbat de a o face fericita pe femeie?
Raffles Hotel, Singapore : poate prea putin cunoscut in alte parti, este unul dintre obiective turistice cele mai populare, precum si un loc simbolic pentru istoria regiunii. Complex colonial ce pare fara varsta, are peste 20 de localuri si restaurante, o duzina de mici magazine, de la cele de lux la cele de suveniruri, curti umbrite de palmieri, camere nenumarate, o atmosfera exotica si grava in egala masura. Purtand numele lui Stamford Raffles, un personaj care a jucat un rol crucial in istoria tarii, Hotelul Raffles avea sa devina in 1942 sediu al trupelor nipone, care i-au dat numele de Syonan Ryokan (Lumina Sudului), nume dat intregului teritoriu ocupat. Intr-un registru mai curand frivol, hotelul a ramas in amintirea petrecaretilor si amatorilor de bauturi fine inca din 1910, cand un barman inspirat a creat aici celebrul cocktail Sling.
Astazi, Hotelul Raffles este o destinatie turistica importanta pentru Singapore, fiind complet renovat in anii '90,
Hotel Ritz, Paris: mai mult decat un simplu hotel, Ritz a fost de-a lungul timpului locul preferat pentru numerosi artisti si vedete, pentru politicieni si oameni de afaceri, fiind un simbol al rafinamentului si traditiei. Unul dintre cele mai cunoscute obiective ale capitalei franceze, Hotel Ritz a gazduit de-a lungul timpului intre altii pe Marcel Proust, care a scris aici o parte din "In cautarea timpului pierdut", pe Printesa Diana (a fost si ultimul loc unde aceasta a luat masa inaintea tragicei sale morti), a aparut in filme precum "Love in the Afternoon" sau "The Devil Wears Prada" si a fost si locul unde s-a format unul dintre marii maestri ai artei culinare, August Escoffier. Bucatar la Ritz, Escoffier este astazi considerat un maestru si un model al gastronomiei.
Fairmont, San Francisco : putine hoteluri au jucat un rol atat de important in istoria secolului trecut. In 1945, aici se intalneau 50 dintre cei 51 de membri ai Conferintei Internationale pentru redactarea Cartei Natiunilor Unite. Astazi o placa aminteste de acest moment crucial al secolului XX, iar steagurile tarilor semnatare impodobesc hotelul. In deceniile care au urmat, hotelul Fairmont a fost gazda fiecarui presedinte american, cel putin o data, incepand cu Harry Truman.
Hotel de Crillon, Paris : greu de crezut ca acest hotel are peste doua secole, eleganta si rafinamentul fiind neschimbate de la un an la altul. Povestea sa incepe in secolul XVIII, cladirea fiind construita din ordinul lui Ludovic XV, in 1758, pe unul dintre cele mai valoroase si dorite terenurilor din centrul capitalei franceze. Secole mai tarziu, cand Parisul a cazut in fata trupelor Wehrmacht-ului, Hotel de Crillon s-a numarat printre primele cladiri ocupate de cuceritori, atrasi fara indoiala de luxul acestuia. In ultima parte a razboiului, Hotel de Crillon avea sa fie din nou ocupat, de aceasta data devenind sediu de operatiuni pentru comandantii englezi si francezi, asa cum se mai intamplase si in Primul Razboi Mondial. In perioada postbelica hotelul a primit vizitele unor personalitati din lumea politica si artistica, intre care Richard Nixon, Regele Juan Carlos, George Bush, Elizabeth Taylor si multi altii, care si-au ales camera preferata din cele 90 de camere si 57 de apartamente, majoritatea decorate cu mobilier Louis XV, covoare Aubusson, candelabre Murano si Baccarat. Recent, hotelul a fost integral renovat.
Lorraine Motel, Memphis : din pacate, acest motel a ajuns pe prima pagina a ziarelor din America si nu numai printr-un eveniment trafic. Pe 4 aprilie 1968, la ora sase seara, reverendul Martin Luther King era asasinat aici, in timp ce se afla in balconul uneia dintre camere. Motelul avea sa ramana deschis pana in 1982, cand incasarile tot mai scazute i-au silit pe proprietari sa il inchida. In 1987 a fost cumparat la licitatie de Fundatia Memoriala Martin Luther King JR, devenind Muzeum National al Drepturilor Civile. Deschis in 1991, este astazi un muzeu vizitat de americani si de turisti veniti din intreaga lume.
Copacabana Palace, Rio de Janeiro : acest hotel de lux, o creatie arhitecturala impresionanta, este cunoscut mai curand din filmele in care a aparut, precum "Flying Down to Rio". Astazi un simbol national, Copacabana Palace este in continuarea frecventat de vedete si politicieni de renume sau afaceristi, care vin atat pentru conditiile exceptionale, cat si pentru a asculta povestile si legendele despre hotel. Poate cea mai cunoscuta, repetata si infrumusetata de la an la an, este cea despre Carnavalul din 1960. Atunci, Kim Novak si Zsa Zsa Gabor s-au decis sa se distreze putin si in toiul balului s-au deghizat in cersetor si au parasit hotelul, plecand pe strazile din Rio de Janeiro. Din pacate, ideea a dus si la definitiva ruptura dintre cei doi, cand Novak a taiat o bucata din blana cainelului Chihuahua al bunei sale prietene, pentru a-si confectiona o mustata. Gabor a fost atat de scandalizata incat a preferat sa renunte la o relatie decat sa ierte un asemenea "afront".
Inter-Continental Berchtesgaden: se pare ca si in viitor aceasta statiune va fi legata de numele lui Adolf Hitler, care se retragea aici pentru a se relaxa. Astazi, statiunea de cinci stele gazduieste din 2005 un hotel de lux, cu 135 de camere, imbinare fericita si inspirata intre clasic si contemporan, accentul fiind pus pe stil si eleganta. La mica distanta de hotel turistii pot vizita si Dokumentation Obersalzberg, un impresionant muzeu unde este prezentata istoria locurilor intre 1933 - 1945, mai ales rolul jucat in viata dictatorului german. Hotelul, inconjurat de o natura salbatica, splendida, indeamna la relaxare si contemplare. Doritorii pot sa faca si excursii in regiune.
The Greenbrier, White Sulphur Springs : situat in West Virginia, Greenbrier este o statiune americana clasica, cu un hotel purtand acelasi nume, ce pare cu nimic mai altfel decat altele. Un hotel impunator, cu multe camere, personal serviabil, localuri si magazine aflate in incinta sa si la mica distanta. In perioada celui de al doilea razboi mondial servise pentru un timp ca spital, dar era singurul eveniment care l-ar fi putut scoate din anonimat. Totul pana in 1992, cand Washington Post anunta pe prima pagina ca langa hotel se gasea un adapost anti-atomic, Centrul de Relocare pentru Situatii de Urgenta. Construit in 1958, adapostul era destinat exclusiv membrilor Congresului american si personalului auxiliar.In eventualitatea unei crize internationale, guvenrul american prelua controlul hotelului. Astazi, acest bunker imens a devenit un muzeu dedicat perioadei Razboiului Rece, unde vizitatorii pot admira colectia de documente, obiecte, pot vedea camera de comunicatii, un mini-studio de televiziune, o clinica medicala si multe alte incaperi.
La Mamounia, Marrakech : unul dintre cele mai frumoase hoteluri din lume si cu siguranta cel mai cunoscut din Maroc, reprezinta pentru vechiul oras ceea ce Plaza este pentru New York. De-a lungul istoriei sale de peste opt decenii, fostul palat al unui prin marocan a fost gazda unui numar impresionant de celebritati, politicieni, membri ai caselor regale, vedete, de la cei din familia Rothschild la Rita Hayworth, Hillary Clinton, Jacques Chirac si multi, multi altii. Dar unul dintre cei mai fideli clienti a fost premierul britanic Winston Churchill, care venea aici insotit de Clementine, sotia sa, ramanand pret de doua decenii una ditnre prezentele obisnuite. Renumit pentru gradinile acoperind o suprafata imensa, atent ingrijite de profesionisti, hotelul are 171 de camere, 57 de apartamente, fiind renovat integral in 2002.
Mount Washington Hotel, Bretton Woods : acest hotel in stil victorian este prezentat ca una dintre destinatiile preferate de poeti, presedinti si printi, fiind deschis in 1902. Situat departe de agitatia lumii obisnuite si cu o arhitectura stranie, rece, aproape sinistra, se spune ca l-a inspirat pe prozatorul Stephen King pentru The Shining. Se stie mai putin, chiar in zona, ca in 1944, in plin razboi mondial, Mount Washington Hotel a gazduit o reuniune a delegatilor reprezentand 44 de natiuni. La invitatia presedintelui Roosevelt, delegatii s-au intalnit si au decis infiintarea Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International.
img1.jpg)
