prin cerul odaii mele

***
racaim cu unghia firidele albe, fierbinti, coapte de istorie,
ne insangeram pieptul aruncandu-ne in valurile mediteranei la apus
si urlam sfasiat dreptul nostru la ziua de maine
***
de ce tipa asa elicopterele, mama, ranindu-ne shabatul?
sunt elicoptere de lupta, ingerul meu
ce cauta pe cerul nostru, mama?
sunt acolo pentru ca cerul nostru sa ramana rosu numai cand soarele aluneca in mare,
sunt acolo pentru ca noi sa ne putem strange in brate, ingerul meu
astazi si maine si pana la sfarsit
ca niste porumbei vin desupra, mama?
ca niste porumbei, ingerul meu
***
poezia nu ne schimba viata, dar ne poate consuma puroiul din rani,
ne poate cantari urmarile tahicardiei de dimineata
si poate sa ne uneasca int-un suflu zornaitor camarile inimii
poezia nu ne schimba viata , nu ne poate dizova fobiile si celulita, dar poate sa incremeneasca clipa, poate sa ne picure lumina in urechi si pe lacrimi
poezia nu ne schimba viata
dar viata s-ar schimba fara ea...

shavua tov tuturor dusmanilor mei