si fa si tu un semn

mai ninge-ma cenusa arzatoare, mai pune scrum sub talpa fugii mele, mai lasa-ma sa stau putin desculta, mai da putin de-a dura toate cele
si iesi la poarta cand te striga lumea, si fa si tu un semn cum se mai face, mai lasa-ma-n durerea mea nefasta, iubeste-ma sau... lasa-ma in pace


tango

lemnul scartaie, umed si ros, culoarea ti-aluneca-n vene
vino jos,
coboara in ziua de ieri,
respira in urechea ferestrei amare
ramai...
pasii mei miros a miere
mainile tale a mirare si-a dor


rabdarea ca un peron spongios

undeva, la capatul rabdarii
rabdarea ca un peron spongios
atins de barbaria sfarsitului
venele au explodat
s-au facut verzi si urate
au putrezit undeva
la capatul nervilor
nervii ca niste sine topite
la focul destinului
timpul s-a oprit fara voia lui
s-a facut negru ca un ecran
pe care nu mai scrie nimic


requiem

exista doar iluzia fericirii, clipa se sparge atat de repede, nicodata nu poti sa o prinzi
dar acum avem iarba... iarba din fata ferestrei... reala, groasa, uda, palpabila... poti sa te duci sa o mirosi, sa o smulgi, sa dormi pe ea...
exista doar iluzia rabdarii, gloantele zboara atat de repede si ranesc atat de cumplit...
dar acum avem iarba...iarba din fata ferestrei...reala, blanda,jilava, primitoare...
exista doar iluzia nemuririi, moartea poate sa miroasa uneori a sange, uneori a iarba