Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
luni, 31 martie 2008
duminică, 30 martie 2008
miercuri, 26 martie 2008
mi-e dor, mi-e dor, de fratii mei din labrador
Ţinîndu-şi coada graţios
Ea coborî pe creangă, jos,
Şi, înclinîndu-se uşor
Îi dărui trei portocale,
O pungă plină cu migdale
Şi-i spuse cu sfială: - Ia-le!
Sînt toate, toate, ale tale...
Apoi aceeaşi maimuţică
- De data asta fără frică
Dar cu sfială şi mai multă -
Îl întrebă cum se numeşte,
(Ca orişice persoană cultă
Vorbea, fireşte româneşte.)
Şi el a spus: - Apolodor...
Şi-atunci, aceeaşi maimuţică
Şopti, roşindu-se uşor,
Dar fără urmă de sfială:
- Deşi sînt încă foarte mică
(Abia la toamnă merg la şcoală)
Nu am decît un singur dor:
Să fiu soţie de tenor.
Deci, dacă dragostea există
Şi dacă nu doreşti cumva
Să vezi o maimuţică tristă,
Aş vrea să fiu soţia ta...
Şi i-a răspuns Apolodor:
- N-aveam de gînd să mă însor,
Dar, fiindcă dragostea există
Şi nu mi-ar fi plăcut nici mie
Să văd o maimuţică tristă,
Sînt gata pentru cununie...
Cartile cu Apolodor - Gellu Naum
Ea coborî pe creangă, jos,
Şi, înclinîndu-se uşor
Îi dărui trei portocale,
O pungă plină cu migdale
Şi-i spuse cu sfială: - Ia-le!
Sînt toate, toate, ale tale...
Apoi aceeaşi maimuţică
- De data asta fără frică
Dar cu sfială şi mai multă -
Îl întrebă cum se numeşte,
(Ca orişice persoană cultă
Vorbea, fireşte româneşte.)
Şi el a spus: - Apolodor...
Şi-atunci, aceeaşi maimuţică
Şopti, roşindu-se uşor,
Dar fără urmă de sfială:
- Deşi sînt încă foarte mică
(Abia la toamnă merg la şcoală)
Nu am decît un singur dor:
Să fiu soţie de tenor.
Deci, dacă dragostea există
Şi dacă nu doreşti cumva
Să vezi o maimuţică tristă,
Aş vrea să fiu soţia ta...
Şi i-a răspuns Apolodor:
- N-aveam de gînd să mă însor,
Dar, fiindcă dragostea există
Şi nu mi-ar fi plăcut nici mie
Să văd o maimuţică tristă,
Sînt gata pentru cununie...
Cartile cu Apolodor - Gellu Naum
mi-e dor de lancezeala dulce a diminetilor de copil, cand tot universul meu era un teanc de carti... cand nu aveam nevoie sa-mi ascund obrazul sub praf de matase ca sa pot iesi pe strada , cand nu aveam nevoie de lentile murdare ca sa pot suporta mizeria lumii... totul era intre mine si ingerul meu pazitor care dormea pre un raft de biblioteca , mereu mai cuprinzator...
dupa ce am plecat de acasa, anul trecut, una dintre biblioteci s-a faramat sub povara cartilor...
de fapt, in afara sa scriu si sa citesc ce stiu sa fac?...praf...
mi-e dor de poezia romaneasca, ca de un drog... mi-e dor de o pagina mototolita citita noaptea pe ascuns...ce singura sunt, cat nisip s-a pus pe gura mea
Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.
dupa ce am plecat de acasa, anul trecut, una dintre biblioteci s-a faramat sub povara cartilor...
de fapt, in afara sa scriu si sa citesc ce stiu sa fac?...praf...
mi-e dor de poezia romaneasca, ca de un drog... mi-e dor de o pagina mototolita citita noaptea pe ascuns...ce singura sunt, cat nisip s-a pus pe gura mea
Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.
joi, 20 martie 2008
http://wxwx.wordpress.com/
blog-ul poetei Bianca Marcovici
una dintre surprizele rare in viata
cel putin in viata mea
“centurile de castitate cu pompoane /si chei potrivite pentru sotii grijulii/ de dupa
garduri si din amfiteatre/
li se scurg ochii leoparzilor fixisti / morti dupa orgii de cuvinte
aruncate precum rosiile /
/in ochii mei nisip nisip nisip ”
(autoparodie)
una dintre surprizele rare in viata
cel putin in viata mea
“centurile de castitate cu pompoane /si chei potrivite pentru sotii grijulii/ de dupa
garduri si din amfiteatre/
li se scurg ochii leoparzilor fixisti / morti dupa orgii de cuvinte
aruncate precum rosiile /
/in ochii mei nisip nisip nisip ”
(autoparodie)
marți, 18 martie 2008
Sarit Haddad : hayom hayom
cat de frumos poate sa fie cantecul asta si cat de frumos inca il face sarit
vineri, 14 martie 2008
luni, 10 martie 2008
duminică, 9 martie 2008
Michael & Inessa Garmash
arta aproape de sufletul meu
About Michael & Inessa Garmash
Michael Garmash was born in 1969 in Lugansk, Ukraine. He began painting at the age of three and by six started his formal education at the Lugansk Youth Creative Center. His works were sent by his teachers to a variety of Exhibitions in Ukraine, Russia, Czechoslovakia and Hungary. Michael received first prizes at several juried Exhibitions, including the Lugansk Regional Juried Exhibition-1977 (Best Poster), the Czechoslovakian International Youth Competition-1978, and the Hungarian International Art Competition of Circus Related Art-1978.
In 1987, he graduated valedictorian from the Lugansk State Fine Art College and started teaching there the following year. From 1989 to 1991, he served in the army and in 1992 began studying at the St. Petersburg Academy of Art. Michael graduated from this prestigious school five years later at the head of his class.
1977 was a memorable year. A documentary about outstanding achievers in art, featuring Valueva, was shown in movie theaters across Russia. The same year she was highlighted on the front page of a popular monthly magazine "Soviet Union". Few realize achieving this fame in their lifetime, much less as a youngster.
During his student years, Michael started exhibiting in France, at galleries in such cities as Paris, St. Etienne, Avignon, Lion and Marcel. Michael also took part in the annual Exhibitions in St. Petersburg, Russia. In addition to painting, Michael has also excelled in the creation of stained-glass windows and received an honorary medal for his work in the Suvorov Military Museum in St. Petersburg.
Inessa Kitaichik was born in 1972 in Lipetsk, Russia. Since early childhood she has excelled in ballet, gymnastics and music. Inessa attended classes in all three disciplines and, after graduating from music and ballet school, entered the Lugansk Fine Art School at age fifteen. At seventeen she was accepted as that year's best undergraduate to the Lugansk State Fine Art School.
AN ART LOVE STORY
During his stint in the army, Michael returned to his former school on a two-week vacation. The last day of his visit he met Inessa at a bus station; the next day Michael didn't return to his division. Inessa woke that day to her image painted all around the city surrounding her house-on the road, on the walls of buildings and the walls of her apartment staircase. Michael had spent the night painting; he was arrested first by the city police, then handed over to the army MP's, but he was not punished. (Even military personnel can sympathize with true love!) One year later, Michael and Inessa returned to the same bus station. Michael hung a bouquet of flowers on the station sign to commemorate the place where they met; the beginning of their "at-first-glance" love story.
In similar spontaneous fashion, the two began painting together. Several years after their marriage, Michael began a painting of their daughter for a project at school. However, their two-year old found the painting during his absence and painted her own version of the subject. Inessa, not wanting Michael to be upset, fixed the painting, packed it up and gave it to him to submit. Michael handed the painting over for review and was told it was his best work ever. He was surprised to see the "new" painting and immediately recognized his wife's hand.
Since then, Michael and Inessa have worked together creating paintings, stained-glass windows, mosaics and drawings. They have exhibited in Sweden, France, Russia, Ukraine, Belgium and Finland. They continue working with their daughter Polina as a model and occasionally include themselves in their compositions.
vineri, 7 martie 2008
manuta care a impresionat lumea
Aceasta este cea mai fantastica fotografie facuta vreodata. Fotografia a fost facuta de
un fotograf american, in timpul unei operatii de coloana, efectuata pe un fat, aflat in
uterul mamei in a 23 -a saptamana de sarcina. Fotogaful a reusit sa imortalizeze
momentul cand copilasul si-a ridicat mana din uterul mamei si a prins degetul medicului.
Dupa operatie fatul a fost lasat in uterul mamei care a fost inchis la loc, astfel incat
fatul sa se dezvolte in conditii normale. Manuta care a cucerit intreaga lume, este a lui
Samuel Alexander, care s-a nascut la 28.12.1999
un fotograf american, in timpul unei operatii de coloana, efectuata pe un fat, aflat in
uterul mamei in a 23 -a saptamana de sarcina. Fotogaful a reusit sa imortalizeze
momentul cand copilasul si-a ridicat mana din uterul mamei si a prins degetul medicului.
Dupa operatie fatul a fost lasat in uterul mamei care a fost inchis la loc, astfel incat
fatul sa se dezvolte in conditii normale. Manuta care a cucerit intreaga lume, este a lui
Samuel Alexander, care s-a nascut la 28.12.1999
duminică, 2 martie 2008
sâmbătă, 1 martie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
img1.jpg)
